| 1.
|
COMP'UNE, comp'un, vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ Refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compus'ei, part. compus] - Din lat. componere (după pune).
Sursă
: DEX'98
(66820)
- dante |
| |
| 2.
|
A compune ≠ a descompune
Sursă
: Antonime
(68612)
- siveco |
| |
| 3.
|
COMP'UNE vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. al-cătui. 4. v. culege. 5. a alcătui, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a înforma, a săvârsi. (Elemente care ~ un ansamblu.) 6. a (se) alcătui, a avea, a consta. (Blocul este ~ din două corpuri.)Sursă
: Sinonime
( 178507)
- siveco |
| |
| 4.
|
comp'une vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. comp'un; conj. prez. 3 sg. si pl. comp'ună; ger. compunând
Sursă
: DOR
(234239)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SE COMP'UNE se comp'une intranz. A fi format; a consta; a se alcătui. /<lat. componere
Sursă
: NODEX
(328913)
- siveco |
| |
| 6.
|
A COMP'UNE comp'un tranz. 1) (ansambluri, grupări, totalităţi etc.) A forma prin reunire; a constitui; a alcătui. 2) (opere artistice) A produce în urma unui efort susţinut; a plăsmui; a crea; a realiza. /<lat. componere
Sursă
: NODEX
(328912)
- siveco |
| |
|
|